Interviu in oglinda cu un proaspat premiant : Alin Barna

Diploma

–          Salut, Aline! Si felicitari pentru premiul primit sambata!

–          Salutare, multumesc!

–          Cum te simti? Cum ai primit vestea ca vei fi premiat?

–          Sincer? Ca pe o pacaleala de 1 aprilie! 🙂 Fiind sunat chiar in dimineata zilei de 1 de catre vesnic sugubatul Dan Terteci initial m-am emotionat foarte tare, ca mai apoi, dupa ce am inchis telefonul, sa imi amintesc semnificatiile populare ale acelei zile. Marturisesc ca desi Dan imi intarise afirmatia si imi spusese ca imi pot anunta prietenii, nu am facut-o pana a doua zi, cand am vazut ca a postat anuntul oficial.

Pacaleala

Stiu, pare putin credibil, insa gandeste-te ca acest premiu a fost obtinut de oameni cu adevarat remarcabili si nu banuiam nici macar o secunda ca m-as putea alatura lor.

–          Bine, nu trebuie sa fii modest si sa crezi ca premiul este nemeritat..

–          Nu, nu spun ca am obtinut aceasta distinctie “pe ochi frumosi”. Mai ales ca vine din partea societatii civile, care nu ar avea niciun interes sa arunce in stanga si dreapta cu premii nemeritate. Poate tocmai de aceea ma si obliga sa imi ridic in continuare standardele la care ma raportez.

–          Emotii, ai avut? Inainte sau in timpul festivitatii?

–          Oau, nu-mi aminti! In primul rand ma stresa ideea ca s-ar putea sa ploua. Ar fi fost prima editie a “Premiantiilor fara premii” in care ar fi plouat in acel interval orar. Dar se pare ca si “cei de Sus” mi-au acordat increderea si mi-au permis sa nu imi tin invitatii sub umbrele!

Emotiile au fost mari de tot si inerente in astfel de clipe. Chiar ii raspunsesem lui Dan cand mi-a adresat aceasta intrebare in timpul premierii. I-am spus ca am emotii tocmai pentru ca oamenii aceia au venit pentru mine. Ocaziile precedente in care tinusem discursuri in fata a mult mai multor oameni fusesera dedicate altor activitati sau persoane. Nu e totuna sa mobilizezi o suta de angajati care te privesc din punct de vedere profesional sau sa te adresezi unor persoane apropiate prezente sa te felicite! Mai ales ca ii vedeam printre cei aflati la fata locului pe camarazii care imi sunt alaturi in actiunile de promovare a valorilor Hunedoarei.

Terteci

Grup

–          A propos de camarazi, te asteptai sa vina atatia prieteni?

–          Da! Pentru ca ei ma cunosc si ma apreciaza pentru ceea ce sunt. Bineinteles, reciproca fiind valabila si demonstrata constant. A contat foarte foarte mult pentru mine sa ii vad in public pe admirabilii Dan Bera, Daniel Ghiorghita, Marian Lucian, Nicolae Pacurar, Adrian Darie, Rudolf Hanzelik, Seby Bargau, Calin Bobora, Cristi Roman, Iulia Tarlea, asta ca sa nu ii pun la socoteala pe Pancaro sau pe neobositul nea’ Marta. Chiar am fost impresionat de gestul celui din urma, care a venit cu bicicleta la Deva special pentru acest eveniment! M-a facut mandru si sustinerea logodnicei mele, a unchiului meu patern, a prietenilor de la Cafe d’art sau a profesionistului Alexandru Gruian.

Camarazi

Familie

Dart

Darie

Gruian

Cristi Roman

–          Cui i-ai dedica acest premiu?

–          Hunedoarei si valorilor sale! Nu vorbesc aiurea ci o spun cu toata convingerea! Premiul obtinut exprima sprijinul societatii civile din intregul judet pentru lupta de promovare a valorilor pe care le detinem. Aceasta distinctie de onoare ne arata ca nu ne zbatem degeaba si ca impreuna suntem capabili sa atragem atentia asupra potentialului remarcabil al regiunii in care traim. Fie ca vorbim despre Simeria cu al sau unic Parc Dendrologic, despre importantele locatii de interes ale municipiului – resedinta de judet, sau despre tezaurul nepretuit al Hunedoarei si Tinutului Padurenilor, enumeram giuvaerurile unei comori insuficient pusa in valoare!

Imi doresc sa mai amintesc aici si aportul camarazilor din Asociatia Suporterilor Corvinisti si DAO Hunedoara, organizatii care militeaza neobosit pentru revitalizarea simbolurilor de traditie ale municipiului nostru. Rar mai vedem in tara asta macinata de nevoi entuziasti cum sunt suporterii Corvinului, baieti frumosi ai vechilor peluze, luptatori pentru un ideal de multi lasat uitarii! Ei sunt oamenii care cinstesc drapelul alb-albastru si sfantul club nascut acum aproape un secol – CORVINUL HUNEDOARA!

–          Ce ne poti spune despre aceasta initiativa ajunsa, iata, la a 24-a editie saptamanala?

–          Cuvintele sunt neputincioase in fata unui astfel de proiect! Ideea izvorata acum 6 luni din sufletul dedicat al jurnalistului Dan Terteci, sprijinita de implicarea prietenilor Ovidiu Manoilescu si Zoard Bocaniciu, si inconjurata de simpatia entuziastilor participanti la galele din fiecare sambata, a prins elanul unui bulgar de nea de neoprit si s-a transformat intr-un eveniment nelipsit din agenda celor care se respecta. Foarte putine sunt in zilele noastre initiativele curate care reusesc sa devina “de traditie”. E si meritul celor ce isi rapesc din timpul liber si fac tot posibilul sa ii rasplateasca pe Premianti cu aplauzele lor. Tocmai de aceea, asa cum am mai spus-o si intr-o alta postare, ei ar trebui, in primul rand, sa se simta Premiabili. 🙂

Organizatori

Grup2

–          Un cuvant de incheiere?

–          Vreau sa multumesc inca o data tuturor celor care sunt implicati in proiectele noastre si sa le transmit ca nu au voie sa uite ca fiecare dintre noi detine un imens potential neexploatat pe care suntem datori sa il punem in slujba comunitatii in care convietuim. Astfel, vom trai multumirea sufleteasca de a ne privi in ochi proprii copii si a le putea spune ca nu stam nepasatori in fata viitorului lor!

Dara mea

Salvati CORVINUL, salvati MOCANITA, salvati CASTELUL!

Pentru Hunedoara!

Pentru viitorul urmasilor nostri!

 

Au scris despre asta: Hunedoara Libera, Glasul Hunedoarei, Servus Press Hunedoara, Calin Bobora

 

Mai multe fotografii, aici. 🙂

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *