Nu toti romanii „e” hoti… (I)

M-am gandit ca daca tot ne plangem de tot ceea ce ne inconjoara vom sfarsi coplesiti de pesimismul cel mai crunt.

Tocmai de aceea mi-a venit ideea unui serial in care sa va povestesc intamplari pozitive, faze faine si funny, care sa ne reaminteasca si partea frumoasa a societatii romanesti.

Astazi, despre ceva ce n-am mai intalnit in ultima vreme.

Dupa cum unii dintre voi stiti, vineri am participat la inaugurarea Academiei Nationale Bodyguard, la Bucuresti. A fost o zi superba, inceputa la 3:00 dimineata si terminata abia dupa vreo 23 de ore. Timp berechet pentru experiente placute, alaturi de oameni faini.

10311922_735731559782560_1454320885_n

Drumul de intoarcere spre casa, efectuat in conditii de maxima siguranta multumita abilitatilor de soferita ale Anei, se prevestea a fi destul de plictisitor, mai ales ca intunericul ce se lasa incet-incet asupra noastra ne impingea spre motaiala. Si daca tot imi propusesem sa ma pun la somn, mi-am zis in sine ca nu ar strica sa savurez o bere inainte.

Zis si facut. La oprirea necesara alimentarii cu carburant de pe autostrada m-am dotat cu o doza de bere autohtona luata la un pret chiar normal careia i-am dat cep inainte chiar de a ne continua drumul. Ce mai, saratelele imi provocasera deja o seceta araba pe gatlej de nu mai suportam…

Dar ce e o bere cand ti-e sete? O picatura intr-un desert arid! Nu? 🙂

Ajunsi la celebrul popas de la Dedulesti, mi-am facut socotelile si am realizat ca pana acasa mai este destul de mers..”Acasa” insemnand si portia de mancare indispensabila fizicului meu de invidiat. Deci…Hai sa imi iau macar un mic!

La Dedulesti

M-am proptit in fata tarabei si a gratarului fumegand „a final de zi” si i-am comandat domnitei care invartea micii pe jarul molatec”

Dati-mi, va rog frumos, un mic, da’ bagati-l intre doua felii de paine si aratati-i o lingura de mustar! Cat face?

35 de mii.

Ok, mi-am platit micul si, salivand deja de pofta lui, am pornit inspre masina. Numa’, na’, daca tot mi-am luat un mic, eu ce beau dup-aia? Sa dam organismului ce cere, zic! :)) Si am intrat in birtul de la drum sa imi mai iau o bere. 😉

Ei, si aici s-a intamplat faza pe care vroiam in esenta sa vi-o spun.

Deschid frigiderul, imi selectez berea autohtona mostenita de la Principele Eugeniu de Savoya 😛 si ma indrept spre bar sa o achit:

Cat costa?

3 lei si 50 de bani.

Ii intind barmanitei o bancnota de 5 lei iar ea imi da rest doua foi verzi de cate un leu.

Putin incurcat si cu prejudecatile fata de sudisti bine intiparite in minte, banuiesc ca e ceva necurat la mijloc, ca poate vrea doamna sa ma incerce ca mai apoi sa ma trezesc cu ditamai scandalul, asa ca ii zic:

Mi-ati dat restul gresit, mi-ati dat 2 lei.

Pai n-am sa va dau altfel si am lasat de la mine 50 de bani! 😉

Sincer, chiar nu mi-a venit sa cred! De mult nu mai intalnisem o vanzatoare atat de binevoitoare!

I-am dat eu 1 leu si i-am multumit, spunandu-i ca nu ma asteptam la asemenea marinimie de la ea, la care ea mi-a replicat linistita, rasturnandu-mi intreg sistemul de conceptii etnico-geografice:

Asa-i la noi! 🙂

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *