Nebanuite sunt „caile Domnului”: cum s-a rupt drumul sub mine…

Popularitatea mea crescanda in randul clientilor Provident din Hunedoara se datora in mare masura faptului ca rareori adoptam un ton scortos in discutiile de afaceri pe care le purtam cu ei. Imi placea sa las masina de serviciu intr-un loc si apoi sa umblu pe jos de la unul la altul, cu mainile in buzunare si cravata fluturandu-mi in vant. Paream mult mai omenos atunci cand le bateam la usa sa ii intreb de ce nu isi respecta contractele.

Aceeasi atitudine lejera o adoptasem si in seara de care vreau sa va povestesc.

Toamna lui 2009.

Insotit de agenta din cartierul de case in care aveam treaba, m-am decis sa o revizitez pe o clienta pe care nu o mai vazusem de mult. Bataii in usa nu i-a urmat niciun raspuns, astfel incat ne-am hotarat sa coboram doua strazi mai la vale. Pe drum, insa, ne-am intalnit exact cu doamna pe care o cautasem. Incurcata, nemaiavand cum sa ne ocoleasca, ni s-a destainuit ca tocmai ce vine de la piata. Mirosind-o ca are bani la ea, am condus discutia de asa natura incat am reusit sa obtin o plata destul de consistenta, spre satisfactia agentei care vedea cum castiga si ea un mic comision taind chitanta in urma negocierii mele.

Multumiti, ne-am intors la masina si am pornit sa o duc si pe ea pana acasa, tinand cont de ora destul de inaintata si de intunericul care se asternuse asupra Hunedoarei.

N-apuc bine sa opresc masina in fata casei sale, cand imi suna telefonul. O alta agenta, dintr-un cartier opus al orasului, mi se plangea ca este in vizita la un client cu care stabilise o intalnire pentru incasare, dar care, desi aflat in bucatarie, refuza sa deschida usa de la intrare. Ii linistesc telefonic supararea si o rog sa ma astepte 10 minute acolo ca voi ajunge si eu sa vad care e situatia.

Pornesc masina la vale pe stradutele cartierului in panta si reusesc sa parcurg vreo 200 de metri. In fata mea, deodata, se casca o groapa destul de adanca si de o latime apropiata de distanta intre rotile masinii. Se formase exact in fata unei scurgeri pluviale care traversa drumul. Bineinteles ca scurgerea era acoperita de un grilaj metalic insa gradul lui de uzura nu era din cale afara de linistitor.

 

Schita locului intamplarii

Schita locului intamplarii

Nestiind exact adancimea gropii si nedorind sa imi julesc anvelopele in ea, decid sa incerc sa o prind “intre roti”. Incetinesc pana la vreo 5 km/h si ma incadrez asa cum imi propusesem. Nu parcurg decat cativa centimetri si dintr-o data mi se taie filmul!

M-am trezit dupa cateva secunde bune, buimac si cu o durere teribila la cap…pe loc am realizat ce se intamplase: reusisem sa depasesc groapa, insa, din cauza vitezei prea mici si a greutatii masinii, grilajul vechi cedase, rupandu-se practic, si eu ma infipsesem cu rotile din fata in canalul de scurgere! Bonus, lovisem atat de tare parbrizul cu capul incat il crapasem!!!

Parbriz

Reusesc sa ma dau jos din masina inclinata si apelez 112. Le explic ca am avut un incident rutier si ca am nevoie de asistenta medicala deoarece sunt ametit de cap si imi pierdusem temporar cunostinta.

Inainte chiar sa soseasca ambulanta, la fata locului ajunge un echipaj format dintr-un politist de ordine publica si un jandarm. Imi solicita buletinul si imi recomanda sa merg la spital, urmand ca ei sa anunte o brigada de politie rutiera despre accident.

Ajuns la Urgenta, sunt tratat corespunzator si dupa ce mi se face o rafiografie sunt diagnosticat cu suspiciune de fractura cranio-cerebrala si mi se transmite ca e nevoie de investigatii amanuntite. In tot acest timp, patit cu alta ocazie, am intrebat despre recoltarea probelor biologice. Stiind ca eram in interes de serviciu si conducand masina firmei, nu vroiam sa risc neplaceri ulterioare. Foarte realista, doctorita de garda imi daduse dreptate si incepuse sa sune la dispeceratul politiei si sa solicite un echipaj de politie care sa finalizeze procedura. Cei de acolo raspundeau ca nu e nevoie, deoarece nu au existat victime! Bine, dar eu ce eram?! Si totusi, o minima constatare? Ok, nu eram vinovat de ce se intamplase, dar fara expertiza lor cum puteam dovedi ca sunt basma curata??

Odata terminate procedurile medicale mi se da drumul sa merg acasa, nu inainte de a mi se repeta ca e imperios necesar sa merg a doua zi la spital pentru a evita eventualele complicatii neidentificate initial.

Intre timp, asistat de managerul meu sosit intr-un suflet, reusisem sa vorbim cu cineva de la departamentul de securitate in munca al companiei si mi se garantase ca nu e nicio problema in privinta accidentului si ca singurul lucru important era sa ma fac e u bine!

Ajuns in sfarsit acasa, nici nu reusesc sa ma dezbrac de costum cand primesc un telefon de la fratele meu, pe care il linistisem doar telefonic ca totul e in regula:

– Ba, esti nebun, te-au cautat mai inainte doi politisti de la Circulatie acasa la noi (nu-mi schimbasem adresa din buletin) si au zis sa ii suni urgent pe numarul de mobil pe care ti-l dictez acum, ca auzi: ai fugit de la locul accidentului!!!!

Nu stiam daca Marius are chef de glume sau doar nu mi-a trecut mie ameteala loviturii: cum naiba sa fug de la locul accidentului cand tocmai eu sunasem la 112 si apoi vorbisem atat cu acel politist (care imi luase datele personale!) si fusesem transportat cu ambulanta la spital??!?! Iar la spital inclusiv doctorita de garda facuse o criza de nervi incercand sa reuseasca chemarea unui echipaj de politie rutiera!..

Cu toate astea, m-am conformat si am sunat pe numarul de mobil dat de Marius. Mi-a raspuns un subofiter care, nici mai mult nici mai putin, m-a invitat sa ma deplasez in parcare la OMV sa suflu in aparatul etilo-test (!!!!!!), ca ei n-au timp sa ma caute pe mine. Asta in conditiile in care deja trecusera mai bine de trei ore de la producerea incidentului…

Ce naiba sa fi facut? Am mers in parcare la OMV!

Echipajul era la serviciu, adica organizase un filtru rutier in zona. Ca de obicei.

Initial, vazandu-ma tinerel, subofiterul cu care vorbisem m-a luat tare incercand sa ma intimideze insa pe parcurs si-a dat seama ca nici eu nu-s luat de pe strada…Mai ales cand a vazut ca in declaratia pe care m-a pus sa o completez am inceput sa detaliez intamplarea si ca am mentionat toate tentativele noastre de a rezolva problema din punctul de vedere al legilor circulatiei. A incheiat procedura constatand ca intr-adevar alcoolemia mea era 0.00% si mi-a spus ca in astfel de cazuri ar fi indicat sa dau in judecata Primaria pentru recuperarea daunelor..

Sa mai zic ca in urma declaratiei mele incriminatorii, a doua zi dis-de-dimineata am fost sunat de comandantul Brigazii municipale a Politiei Rutiere, care m-a invitat respectuos la sediul politiei pentru a clarifica modul in care subalternii sai procedasera in seara precedenta?…

Sau sa amintesc ca si la trei zile dupa accident grilajul rupt fusese lasat in aceeasi stare, semnalizat fiind doar cu un suport transversal si o creanga infipta in el, drumul nefiind inchis circulatiei publice?..

Grilaj

DSC01814

Inutil… 😉

 
3 comments on “Nebanuite sunt „caile Domnului”: cum s-a rupt drumul sub mine…
  1. Stii ce ma mira? Ca nu te-au invinovatit de aparitia gropii in asfalt sau ce-o fi ala… Grilajul ala nu e de la Ciuperca in sus?

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *