Cum smenuiesc romanii Parlamentul European

Alegerile pentru Parlamentul European au fost „pe liste„. Adica fiecare partid si-a intocmit o lista de candidati pe care i-a prezentat poporului ca pe o oferta proprie. Bineinteles ca au fost pusi in fruntea fiecarei liste niste oameni cu magnet la populatie, astfel incat atractivitatea numelor propuse sa garanteze atragerea a cat mai multor voturi. Ceilalti candidati, carora pana si lor le era greu sa aiba vreo speranta ca vor ajunge europarlamentari, ramaneau cu mandria justificata ca totusi inseamna ceva pentru propriul partid, ca isi pot trece in cv-uri informatia „candidat la alegerile pentru Parlamentul European” si cu satisfactia ca au atras si ei cateva voturi pentru zestrea generala a partidului pe care il reprezinta.

Si au fost alegerile. Si s-a votat. Cum s-a vota si ce s-a ales chiar nu mai conteaza.

Dar dupa alegeri, ce s-au gandit invingatorii?

„Hai sa facem un smen!”: una dintre candidatele PSD care a castigat un mandat de europarlamentar, Ecaterina Andronescu, a anuntat ca se retrage din functia obtuinuta pentru ca seful ei, Victor Ponta, considera ca e mai utila la Bucuresti decat la Bruxelles. Fara ca macar o clipa sa se gandeasca la respectul cuvenit celor care au pus stampila pe partidul celor trei roze motivati de prezenta dumneaei printre candidatii eligibili, pesedistii o retrag din post ca asa s-au gandit ei! Bine, bine, asa s-au gandit, dar nu tot asa stateau lucrurile si inainte de alegeri?! E onesta mutarea asta, prin care candidatul de pe locul 17 al listei, cvasi-anonimul Victor Negrescu, se trezeste dintr-un moft ( sau smen, ca asa pare!) direct reprezentant al Romaniei la Parlamentul European? Eu zic ca nu!

Privind problema din cu totul alt punct de vedere, inca ma intreb care ar fi greutatea pusa in balanta financiara a deciziei doamnei, atata timp cat stim cu totii ce beneficii regesti au cei care prind un mandat in PE…nu-mi spuneti mie ca fosta ministra a educatiei a refuzat un purcoi de bani din iubirea pentru tara si din dorinta de a duce invatamantul romanesc pe cele mai inalte culmi ale progresului! E clar ca la mijloc sunt interese mult mai mari decat indemnizatiile primite pentru functiile actuale…

Nu stiu sa se mai fi intamplat asa ceva in alte tari din Europa, dar e inca o dovada clara ca Romania nu e o tara consecventa, pe ale carei decizii sa te poti baza pe termen lung!

Si asta ne ataseaza din nou niste etichete deloc magulitoare, pe care cu greu vom reusi sa le dezlipim de pe frontispiciul tarii in care traim..

Parerea mea!

ales

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *