Vreti pantaloni? Da’ ce culoare? Da’ cu fizicu’ cum stati?

De mult timp astept cu emotie ziua de astazi. Si nu ar putea fi altfel cand stiu ca am onoarea sa fiu invitat la Gala Anuala „Premiantii fara premii„, un eveniment care se anunta a fi incarcat cu cele mai pozitive energii.

Gala

Si ca sa nu ma fac „de miru’ lumii”, vorba Marioarei, m-am decis sa ma imbrac adecvat momentului de gala, nu ca as umbla altfel marea majoritate a timpului…Daniela a zis ca nu imi iau costumul, ci sa imi caut o pereche de pantaloni potrivita cu sacoul ala bleumarin pe care il cumparasem recent, asa ca de vreo saptamana am inceput sa ii cautam. Pe ei. Pantalonii.

Epuizand putinele magazine de profil din oras si negasind nici macar o pereche care sa bata la culoare cu sacoul, incepusem sa intram in criza de timp. Asta ca sa nu mai vorbesc de deprimarea mea in fata imposibilitatii de a intelege complet diferentele cromatice intre bleumarin, albastru inchis, negru, negru mat, negru lucios, gri spre negru etc..Deh, ca barbatii! :))

Miercuri seara, vazandu-ma suparat, Daniela a conchis: „Lasa, puiu’, ca mergem la piata, tot gasim ceva in magazinele alea! Nu te mai stresa, ai sa vezi ca rezolvam!”…

A doua zi, la prima ora, dupa ce am dus-o pe printesa la gradi, am luat cu asalt magazinele de pantaloni la dunga de langa Piata Obor. De unde atata fericire? Nici pomeneala sa imi gasesc ce-mi trebuie. Asta ca sa nu mai vorbesc de relationarea cu vanzatorii peste care am dat. Practic vorbeam limbi diferite. Oricat am fi incercat noi sa le explicam ce ne trebuie si ori de cate ori le-am fi aratat culoarea sacolului pe care il luasem pentru comparatie, nici gand sa inteleaga ca nu voi accepta sa imi cumpar chiar orice pantalon care seamana la nuanta…Plus ca nu aveau masuri la fiecare model, iar marimile erau diferite de la cer la pamant. Adica masura 52 a unei perechi imi era larga de inotam in ea, iar a altei perechi nici macar nu ma incapea! :)) Nu sunt genul de arogant care isi bate joc de bunavointa angajatelor numai de dragul de a-si alunga plictiseala, cum nici nu imi place sa probez lucruri pe care nu am de gand sa le cumpar. Dar nici nu inghit orice pe nemestecate doar pentru a nu supara pe cineva…

Cireasa de pe tort a pus-o, cu gratia unui elefant, un vanzator sictirit care, cu tigara in coltul gurii, dupa ce a aflat ce imi trebuie, mi-a pus in brate prima pereche de pantaloni „de stofa” pe care o prinsese in mana in semiintunericul din magazin si mi-a suierat: „acolo-i cabina, du-te si probeaza-i pe astia!” :)))))) Fara sa se uite la marime, fara sa ma intrebe daca imi plac, fara nicio alta conditie…. L-am refuzat cu ultimele farame de rabdare si am plecat blestemand toti pantalonii „la dunga” de pe fata Pamantului.

Seara, dupa serviciu, Daniela a mai venit cu o idee salvatoare: „hai sa mergem si la Deva, imposibil sa nu gasim acolo!..”. Problema a fost ca datorita orei, in jur de 19:00, cam peste tot era inchis, si nici nu puteam risca sa o lasam pentru sambata, in ziua Galei. Asa ca am intrat cu sperante in suflet in toate magazinele gasite deschise si am inceput sa cautam. Nimic pe fata Pamantului! :(( Oricat mi-as fi supt burta nu nimeream o pereche in care sa ma simt confortabil si care sa mai aiba si culoarea potrivita…Deja ma impacasem cu ideea ca voi reveni la ce gasesc in garderoba, cand ne-am hotarat ca in drum spre Hunedoara sa intram si la Auchan, poate-poate gasim ceva in magazinele din Galeria hypermarketului. Si cum iepurele sare intotdeauna de unde te mai astepti mai putin, exact acolo i-am gasit! Pe ei. Pantalonii! 🙂

I-am luat fara sa mai stam pe ganduri, iar drept semn al recunostintei, i-am promis Danielei ca voi incepe una din doua: ori alergari ori abdomene! 😛 Ca stiu ca nu se supara daca nu ma tin de cuvant! :))))

Cat despre pantaloni, ii veti vedea in pozele de azi. De la Gala! 😉

 
2 comments on “Vreti pantaloni? Da’ ce culoare? Da’ cu fizicu’ cum stati?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *