Presedintele fotbalului hunedorean – doi ani de povestit la nepoti (ep.2): Cum l-am infuriat pe Molot…

Mircea Ioan Molot este, pentru cei care nu sunt la curent cu situatia din zona noastra, fostul presedinte al Consiliului Judetean Hunedoara. Detinand aceasta functie pentru o perioada destul de indelungata, domnul Molot a reusit sa isi construiasca o imagine deosebit de controversata, in jurul personalitatii sale construindu-se tot felul de legende. Adorat de unii, hulit de altii, conducatorul judetului era cel in pixul caruia stateau toate deciziile importante.

Molot

Si cum in 2014, noi, proaspetii gestionari ai activitatii FC Hunedoara, ne agatam cu disperarea inecatului de orice sansa cat de mica de finantare, nu aveam cum sa evitam interactiunea cu domnia sa.

La acea vreme, primul instrument creat de noi in strategia de atragere a eventualelor sponsorizari fusese „mapa de prezentare”

123

Inarmati cu un brat de astfel de mape, scoase la imprimanta color „pe datorie”, bateam zilnic la usile firmelor, companiilor si organizatiilor dispuse sa ne asculte povestea prin care promovam importanta fotbalului in comunitatea locala. Alaturi de colegul Daniel Ghiorghita, fara nicio emotie, contactam zilnic orice persoana care parea sa aiba un profil de sprijinitor.

Inevitabil, stiind ca, multumita demersurilor realizate de Alina State, si institutia Consiliului Judetean este unul dintre finantatorii clubului, am solicitat o audienta la conducerea suprema, sperand ca doleantele noastre isi vor gasi ecoul scontat.

Ce sa vezi, surpriza! M-am trezit cu un telefon de la secretariatul institutiei, doamna amabila de la capatul firului anuntandu-ma ca peste doua zile suntem asteptati la o discutie de insusi presedintele Consiliului Judetean. Domnul Molot.

La termenul stabilit, ferchesi ca doi petitori, eu si Daniel ne-am infiintat in antecamera Biroului. Biroul, locatia magica vazuta de toti muritorii hunedoreni de rand ca scena in care se faceau si se desfaceau toate itele judetului. Am stat. Sincer, mult. Dar nu mai mult ca in primavara imediat urmatoare in care am stat 4 ore in antecamera la domnul presedinte interimar Dorin Gligor.

Gligor

Dar mai conta? Atata timp cat visele noastre de ridicare a fotbalului de pe Cerna erau stralucitoare precum e Luna in miezul noptii?! Nu! Nu mai conta.

Odata intrati, primiti de presedintele Molot si de vicepresedintele Balint, ne-am descatusat. Am pus atata suflet in prezentarea pasionala a idealurilor noastre incat hartiile pur si simplu nu si-au mai avut rostul. Pe langa afirmatiile domnului Balint „brandul Dan Bera„, „republica Hunedoara„, „Mocanita„, „Castelul„, „Corvinul” si exclamatia presedintelui Molot „– Tu esti foarte bun de lobby-ist, ai mai lucrat in domeniu?!„, discutia s-a finalizat evident in spiritul eforturilor pe care ei le vor face sa ajute si in continuare clubul pe care il reprezentam.

Multumiti, am plecat spre Hunedoara, convinsi ca si promisiunile se vor materializa.

Surpriza, chiar s-au tinut de cuvant! Adica au respectat intelegerea si au reusit sa ne ajute asa cum speram.

Dar noi, neexperimentati prin hatisurile trebilor administrative, nu ne-am dat seama ca nici hapsaneala nu e privita cu ochi buni. Asa ca am plusat:

Adresa Molot

Raspunsul a venit simplu: nu se poate mai mult, incercati din nou la anul!

Nu ne-am descurajat deloc. Ba chiar, presati de lipsa resurselor financiare in activitatea de zi cu zi si dorind sa ne asiguram ca suma de 50.000 lei (transele aferente trimestrelor III si IV din 2014) ne va intra in contul clubului inca de la inceputul perioadei finantate, am decis impreuna cu Daniel sa sarim peste procedurile normale de solicitare a audientei si sa mergem direct la domnul Molot.

Zis si facut: in prima zi in care aveam dreptul legal sa solicitam ajutorul financiar ne-am suit in masina lui Daniel si ne-am aruncat spre resedinta de judet. La 8:00 eram deja pe bancuta din fata intrarii in secretariatul Presedintelui. Noi doi. Si atat…Functionarii isi faceau incet-incet aparitia, privindu-ne cu neincrederea normala data de prezenta noastra acolo la o ora atat de matinala.

Stam. Si stam..Si ne incurajam reciproc. Dar ne si intrebam unul pe celalalt „ba, da’ nu mai bine plecam si venim maine dupa ce sunam inainte sa ne primeasca? Daca e plecat in Valea Jiului? Sau daca are vreo sedinta si stam ca boii aici?”. Am ramas.

Dupa 9:30, cu pas leganat, stapan deplin pe situatie, si-a facut aparitia in capatul holului. El. Domnul Presedinte. Mircea-Ioan Molot. Cu un ziar sub brat si cu geanta in mana, scrutandu-ne prin ochelari. Ajuns in dreptul nostru, a rabufnit:

– Ce cautati ma’, aici? Cine v-a chemat? V-ati anuntat la secretara?? Ce e cu tupeul asta pe voi???

Noi, „in pozitia ghiocelului”, o faceam pe nestiutorii, cerandu-ne scuze ca i-am stricat bunatate de dimineata cu prezenta noastra neanuntata.

Ne-a poftit in birou, a inchis usa si a inceput sa ne certe ca pe niste copii neascultatori: „Sa nu va mai prind niciodata ca veniti neanuntati!!! Voi stiti ce important e timpul meu? Cred ca vi s-a urcat la cap! Tot judetul stie ca la Molot nu vii nechemat!!! E ultima oara! Sa nu uitati!!!”

Daaaaaar, in culmea surescitarii, terminand cu reprosurile, a pus mana pe telefon, a sunat in contabilitatea institutiei si a ordonat: „Sa le faci plata la baietii cu fotbalul de la Hunedoara!!! AZI!”

Ceea ce s-a si intamplat. 🙂

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *